sâmbătă, 9 aprilie 2011

am descoperit ca nu am prieteni in orasul asta

Normal, e foarte adevarat ce zic eu aici, pentru ca in urma operatiei nu a venit nici un asa zis "prieten" sa ma viziteze, ba mai mult de atat nici macar un telefon nu am primit de la ei. Am asteptat si am asteptat si nimic, sincer ma asteptam de la zi la alta sa ma sune, sa ma intrebe de sanatate, sa vada daca nu am murit vorba aia, dar nimic din partea lor, asa ca am plans intr-o noapte si am zis ca pentru mine aceste personaje nu mai reprezinta prieteni, ci doar cunostinte, atat.
Eu nu am prieteni in orasul asta, ci doar cunostinte. Atat, e simplu, bine ca stiu de acum inainte. Sunt extrem de suparata pe ei, dar trebuie sa imi duc viata normal de azi inainte, conteaza foarte mult ca il am langa mine pe iubi scump si drag sotiorul meu si el nu ma dezamageste niciodata.
Dar totusi stau si ma intreb mai oameni tampiti la cap, voi nu ati intrebat pe mama, pe tata, pe cineva care cunoasteti si sa ii intrebati mai cum se face cand un prieten apropiat sau mai putin apropiat iese din spital, cum se procedeaza, eu fara sa intreb pe nimeni as stii ca trebuie sa ii dau un telefon sa il intreb de sanatate, sa merg la el/ea cu un buchet de flori si sa ii ridic moralul pentru ca vorba aia dupa o operatie si o experienta atat de traumatizanta, ai nevoie de prieteni langa tine sa te simti iubit/iubita si sa simti ca cineva se gandeste la tine.
La mine bag seama ca nu s-a gandit nici unul dintre ei, dar nu-i nimic dragilor lasati ca roata se invarte si atunci nici eu nu o sa ma mai gandesc la voi. Poate o sa remarcati sau nu, poate nu e bine ca vreau sa intorc cu aceiasi moneda, dar nu intorc eu, ci soarta si Dumnezeu.
Sa va fie de bine si imi pare rau ca va cunosc!!!

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu