sâmbătă, 9 aprilie 2011

am descoperit ca nu am prieteni in orasul asta

Normal, e foarte adevarat ce zic eu aici, pentru ca in urma operatiei nu a venit nici un asa zis "prieten" sa ma viziteze, ba mai mult de atat nici macar un telefon nu am primit de la ei. Am asteptat si am asteptat si nimic, sincer ma asteptam de la zi la alta sa ma sune, sa ma intrebe de sanatate, sa vada daca nu am murit vorba aia, dar nimic din partea lor, asa ca am plans intr-o noapte si am zis ca pentru mine aceste personaje nu mai reprezinta prieteni, ci doar cunostinte, atat.
Eu nu am prieteni in orasul asta, ci doar cunostinte. Atat, e simplu, bine ca stiu de acum inainte. Sunt extrem de suparata pe ei, dar trebuie sa imi duc viata normal de azi inainte, conteaza foarte mult ca il am langa mine pe iubi scump si drag sotiorul meu si el nu ma dezamageste niciodata.
Dar totusi stau si ma intreb mai oameni tampiti la cap, voi nu ati intrebat pe mama, pe tata, pe cineva care cunoasteti si sa ii intrebati mai cum se face cand un prieten apropiat sau mai putin apropiat iese din spital, cum se procedeaza, eu fara sa intreb pe nimeni as stii ca trebuie sa ii dau un telefon sa il intreb de sanatate, sa merg la el/ea cu un buchet de flori si sa ii ridic moralul pentru ca vorba aia dupa o operatie si o experienta atat de traumatizanta, ai nevoie de prieteni langa tine sa te simti iubit/iubita si sa simti ca cineva se gandeste la tine.
La mine bag seama ca nu s-a gandit nici unul dintre ei, dar nu-i nimic dragilor lasati ca roata se invarte si atunci nici eu nu o sa ma mai gandesc la voi. Poate o sa remarcati sau nu, poate nu e bine ca vreau sa intorc cu aceiasi moneda, dar nu intorc eu, ci soarta si Dumnezeu.
Sa va fie de bine si imi pare rau ca va cunosc!!!

marți, 29 martie 2011

si acum ceva pentru suflet

http://www.youtube.com/watch?v=N6O2ncUKvlg
Asta ma reprezinta momentan, aceasta melodie ma reprezinta pe deplin, mai ales dupa experienta cu operatia, nu stiu de ce dar imi da putere de viata si dorinta de a merge mai departe. Ascultati si pronuntati-va.

luni, 28 martie 2011

O experienta pe care nu vreau sa o mai traiesc niciodata...

Da, zau ca nu mai vreau sa mai traiesc asa ceva vreodata, in viata mea!!! O operatie urata, dureroasa, o spitalizare de 11, 12, 13 sau Dumnezeu mai stie cate zile, o convalescenta peste care sper sa trec cat mai repede si mai usor...eu una fac eforturi sa trec peste cu usurinta si cat mai repede.
Nu vreau sa stau mult in pat si nici bolnava, nu pot sa ma suport sa ma vad bolnava, Doamne ajuta-mi sa ma pun rapid pe picioare si Doamne ia durerile mari si insuportabile de la mine, te rog.
Astept sa vad ce imi aduc zilele care urmeaza dar sunt optimista si stiu ca ma voi face bine cat de repede.